confidență.

arcuiește-ți privirea către mine , dar nu privi. dezvelește-mă de simțuri să mă poți răni fără să-mi auzi suspinul. dar, stai! ce vorbesc aici. mă tot chinui să te-nvăț a mă urî.
arde-mi buzele când mă săruți , ca eu sa ți le îngheț.

nu , nu-mi zâmbi. lasă-ma să-mi continui fantezia.

poți să mi te strecori prin pori și să-mi sufoci interiorul.

să mă iei de mână , fără să-mi atingi pielea. da, vei reuși. gândește.
să-mi coși pleoapele cu săruturi. folosește ața aia roșie. și, ca să nu-ți mai pot pronunța ''te iubesc.'' încearc-o pe cea neagră.

dar lasă-mă să ma asigur că....

Prozaic.

Stai o secundă să mi te prezint simțurilor.

Încep a te silabisi în îngusta încăpere. Cu siguranță vei învăța a mă urî. Prea timpuriu însă.

Mâinile tale-mi sunt străine iar pielea ta prea fină să o pot simți. Ai fost aici?

Ai putea încerca să-ți faci simțită prezența. Să mă iubești dezgolindu-mă din priviri.

Să îmi dai voie a te împrăștia dezordonat prin cameră.

Am început a-ți așterne săruturi pe pleoape , poate vei rămâne.