Dezlegare.

Introducere.
       Nu am mai scris de mult. Viata imi e aglomerata, sufocanta si, in ultima perioada, chiar am inceput sa simt din nou nevoia de a scrie, de a ma pierde in nuante afone de cuvinte pe care, de cele mai multe ori, nici eu nu le inteleg. Printre randuri fac ceea ce stiu cel mai bine: ma dezgolesc de simturi pentru cei ce stiu sa le citeasca.

Cuprins
       Si cred ca m-am pierdut in ochii sai mici, ce ii surprind pe furis furand din mine. Mainile-mi tremura parca cersindu-i atingerea si corpul imi vibreaza la singurul gand de a ma ascunde in siguranta imbratisarii sale. Nu e corect, sfideaza legile firii acel ceva arzand usturator.
Nu ii voi zice adio, niciodata.

Incheiere
        Pentru fumusetea fiecarei experiente, a fiecarui sentiment, a unui inevitabil sfarsit.
        

Ar urla pana plamanii s-ar spulbera intre ei de goliciunea simturilor. Ochii se sting in cearcane si parca soarele-i la asfintit , cantand in dezacorduri un nou rasarit. Timpanele-i plang de linistea asurzitoare a aerului imbacsit in fum cu aroma de tutun uscat, spalat intr-un pahar de tarie ruseasca.
Are parul fin si lacrimi pe obraji iar oasele-i tremura ca unui schizofrenic ce-si repeta povestea la nesfarsit.
Patul gol cu asternuturi moi de ace , ce-i patrund in carne adanc, sta-n tavan si-n coltul camerei e-o lumina oarba ce trimite camera in intuneric...

fara diacritice

Parca-i intuneric, Incaperea oarba se aseaza-n palma ta si plange caci se asfixiaza-n tacere.
Si parca timpul fuge de mine, caci in zadar incerc a asterne in slove de cristal pareri de rau, crapand in asfintit sa-ti cat privirea. E prea tarziu in noapte si se-asterne pace-n vene , tu ai plecat fara ramas bun si buzele-ti crapau in mine dorinte de fier . Ce crezi tu iubita umbra , a celui trecator prin simturi ? Ca mori incet , cersind iertare ca n-ai stiut iubi?
Eu sigur voi ramane-a ta in simturi , privind cu orarea de a nu te avea cum buzele-ti sugruma filtrul tigarii si trage cu putere eliberandu-mi parca sufletul in al tau.
Si parca , inca te iubesc! Dar te urasc si vreau sa pleci ... caci amintirea ta e cea mai de pret arma de totura a sufletului.

http://paidviewpoint.com/?r=km71um

amorțit în vene.

și-ascultă-mi poema , tu nedescifrabilă umbră,
să-ți cat în priviri o rouă de fier
și-adu-mi în pumni de ghiață fericirea
și iar să sper ... să cer ... să pier.

căci noaptea-i tăcută , haină-i iubirea
iar floare-ai topită pe pedestal
și urlă la tine , și zbiară
să pleci si să vii.... să pleci și să vii iar.

deci.

ok.  so, a trecut ceva timp de cand nu am mai lasat urme pe aici. e prea mult praf si nu pot face curat.
sa incercam sa...


sa imi sterg pleoapele de plumb si sa adorm in interiorul mintii ca sa pot visa .
pictura cu rugina , iar mainele-mi sunt asudate de frigul ce-l gasesc in corpuri.
ce-s doar ochii cerului privind boltile pamantului  aspre, goale?
iti spun cu certitudine ca , ochii nostri-s surzi , muti , seci .
imi sterg pensula de pielea ta. manjesc cu puritate fiinta ,
nu , am gresit .
pensula-n rugina otravitu-s-a de ura ,
otravindu-se de dor , dezlantuie apocaliptic sfarsitul.
am sfarsit prin tremur surd , afon acord de vise.
strigat mut.
sangele alearga , amesteca si sufoca tot.
dar ma trezesc sa stii, sau continui a visa un nou capitol.

Sa-ti scriu.

Sa-ti scriu ,iubite , cu mana-mi tremuranda .
Iar ochii mei inchisi sa-ti soarba nuditatea pielii.
Sa-ti dorm in palme si tu sa mi te-ascunzi in somn.
Sa spargem cerul impreuna , reintregind pamantul.
Sa-mi saruti obrajii cand sunt inundati de frig.
Sa nu mai pleci.

mai vii si maine?
 caci trupul tau-mi lasa amprente de finete-n asternuturi iar pielea mea e arsa de saruturi.
mai vii si maine?
 caci incaperea mi-e plina de dezordinea iubirii noastre .
si uite-mi geamantanele pline de noi ascunde pe sub pat.
aerul greoi cu-arome de tutun.
racoare si caldura .
e lumina acum in camera, placut.
pori-mi sunt deschisi iar tu-mi inunzi interiorul.

si, o sa ma ascund in tine pana ma vei alunga.
nu , nu am gasit un titlu pentru noi, nici nu voi gasi.

Trecător.

Tu, lucru făr' de șagă, ce mișelește-mi sapi în simțuri,

ai vrea tu ca, măcar pentr-o secundă, să-mi guști din cearcăne?

Sunt prelinse de dispreț și sunt amare. 

Dar nu, nu-ți mai pasă căci vremea ta a trecut.

Tu, iubire timpurie, cui m-ai lăsat pierzare?

Și pașii tăi grăbiti, în goana lor turbată,

au lăsat urme-n pielea mea, și-am prins rugină.

Trecătoare ură și iubire, ce luptați în câmp deschis,

prefer gloanțe de argint și zmei de smoală.

Prefer timpul îndulcit cu o cafea și un set de buze-amare.

Trecător ți-i inimi-anotimp de dor

și mie trecător-mi rămâi tu, prin somn.

                                                                                  [Mulțumiri pentru impactul de inspirație lui Mixx.]

Enigmă tu.

Cu cerul înghețat în palme,
cerșești iubire la necunoscuți.
Și încheieturile tale-au cearcăne,
iar buzele ți-au prin rugină.
Nu știi a plânge căci lacrimi nu cunoști.

Eu? eu cine sunt în goana ta nebună?
O alta picătură enervantă de otravă?
Sau ultima-ți răsuflare d-osteneală.
Eu, am prins brațele de sol,
pentru a nu mă recunoaște iubirea.
Eu, m-am certat cu noaptea
fiindcă nu m-a ascuns.
Eu, te voi urî în viitor de tu nu o vei face.
Eu, nu te cunosc și nici nu o voi face.

Drum.

    El, aleargă de haos, de ea , uneori, de iubire, alteori.

Se-mpiedică și uită a zâmbi, nu plânge că-ci lacrimile-i sunt de-acid.

Nu uită că-ci rănile-i sunt acre și buzele uscate.

Se-mpleticește și cade-n drumul plin de mâl.

Ochi-i sunt căprui iar părul răvășit. 

Și mâinile-i crăpate sugrumă aerul.

Tălpile-i sufocă pământul

El, a uitat a-i cânta zilnic aceleași simfonii,

dulci, triste și pline de dezacordurile inimii.

Ea , a uitat a-i curăța buzele de dor,

și a-i vindeca crăpaturile mâinilor.

Dar nu-ți fie teamă, copile, cerul ți-a zâmbit 

iar eu, te voi iubi.

Strânsoare.

Dezleagă-ți pleoapele și-npleticește-te-n vise.
Cine sunt eu a-ți spune că oamenii mint iar...
norii le sunt martori strâmbi.
Pe pieptu-ți presiunea-ncepe a-sângera.
Unde-ți sunt ghearele? Acele gheare nemiloase,
ce obișnuiau a sfâșâia carnea resentimentelor.

Ce  dulci-ți erau nopțile... ahh!
Acele nopți friguroase și sufocante.
Acele nopți în care puteai visa.

Inspirat din tine.

Oh tu,
cu ochi plăpânzi și-nguști
 îmi dezmierzi nuditatea pieli-mi.
Și, parcă, buzele tale îmi ard porii,
aceiași pori dezgoliți de tine.

E iarnă.
E frig și monoton.
E iarnă iubite până și în așternuturi.
E dor de tine și,
nici pic de resemnare n-am.
E alb.
Prea mult alb, izbindu-mi privirea.

E frig, tu știi.
Te-ai obișnuit deja,
să-ți cerșesc căldură.
Să îngheț în brațele tale ...
Să tremur și de-abia să pot șopti
un : '' Te iubesc!'' ce,
de obicei, se pierde în drumul până la tine.

Ocazional.

Înfigi pași apăsați în asfaltul rece, ud, monoton, tăcut…

Abreviezi visele , comprimi trecutul și continui a-ți plimba trupul trecător prin aer. 

Din când în când alungi un zâmbet , trișezi, îți lași ființa prăbușită-n mâl , apoi, continui a înainta. 

Ocazional stai la semafor , sau te întinzi în mijlocul străzii așteptând să vezi că poți trece mai departe. Adormi. 

Te trezești călcat în picioare de ”ei”. ”Ei” pe care nu-i cunoști dar îi iubești. ”Ei” fără mila pentru chipu-ți.

Te ridici și pleci. Ocazional dau peste tine ascuns în mintea-mi. Ocazional, te chem , alung, strig, cert, urăsc, iubesc, te calc în picioare , apoi mă învelesc cu tine. 

Toamnă, să te scriu.

E frig,
atât de frig încât îmi simt sângele
cuagulându-se în venele-mi.
Vântul e aspru și tăcut. Îmi împrăștie visele ,
 le comprimă și mi le trimite la pachet greșind adresa.
Și plouă, picături reci , mici, dense,
își fac loc prin ceață.

Poezii de dragoste rostite târziu,
serenadele lungi fără cuvinte, fără sunet.
Proze fără pic de noimă,
fără cusur de glas...fără pic din tine.
Buze cusute,
rupte din carne prin săruturi.
Atingeri ce ard ... dispar.
Zâmbete șterse ,
fețe mate, melancolice.
Norii groși,
nostalgie,
răni, cicatrici, nimicuri.
Asfalt rece, ud, inexpresiv.
Soare, prizonier.
Frig, frig , unde slabe de căldură.
Acru, amar, dulce...
Iubire.
Și din nou iubire.
Te șterg de pe lista ,
mai bine fără ,,un tu” .
Ură, masca iubirii.
Toamnă,
viață....eu , tu.
Înstrăinați.