deci.

ok.  so, a trecut ceva timp de cand nu am mai lasat urme pe aici. e prea mult praf si nu pot face curat.
sa incercam sa...


sa imi sterg pleoapele de plumb si sa adorm in interiorul mintii ca sa pot visa .
pictura cu rugina , iar mainele-mi sunt asudate de frigul ce-l gasesc in corpuri.
ce-s doar ochii cerului privind boltile pamantului  aspre, goale?
iti spun cu certitudine ca , ochii nostri-s surzi , muti , seci .
imi sterg pensula de pielea ta. manjesc cu puritate fiinta ,
nu , am gresit .
pensula-n rugina otravitu-s-a de ura ,
otravindu-se de dor , dezlantuie apocaliptic sfarsitul.
am sfarsit prin tremur surd , afon acord de vise.
strigat mut.
sangele alearga , amesteca si sufoca tot.
dar ma trezesc sa stii, sau continui a visa un nou capitol.

Sa-ti scriu.

Sa-ti scriu ,iubite , cu mana-mi tremuranda .
Iar ochii mei inchisi sa-ti soarba nuditatea pielii.
Sa-ti dorm in palme si tu sa mi te-ascunzi in somn.
Sa spargem cerul impreuna , reintregind pamantul.
Sa-mi saruti obrajii cand sunt inundati de frig.
Sa nu mai pleci.

mai vii si maine?
 caci trupul tau-mi lasa amprente de finete-n asternuturi iar pielea mea e arsa de saruturi.
mai vii si maine?
 caci incaperea mi-e plina de dezordinea iubirii noastre .
si uite-mi geamantanele pline de noi ascunde pe sub pat.
aerul greoi cu-arome de tutun.
racoare si caldura .
e lumina acum in camera, placut.
pori-mi sunt deschisi iar tu-mi inunzi interiorul.

si, o sa ma ascund in tine pana ma vei alunga.
nu , nu am gasit un titlu pentru noi, nici nu voi gasi.

Trecător.

Tu, lucru făr' de șagă, ce mișelește-mi sapi în simțuri,

ai vrea tu ca, măcar pentr-o secundă, să-mi guști din cearcăne?

Sunt prelinse de dispreț și sunt amare. 

Dar nu, nu-ți mai pasă căci vremea ta a trecut.

Tu, iubire timpurie, cui m-ai lăsat pierzare?

Și pașii tăi grăbiti, în goana lor turbată,

au lăsat urme-n pielea mea, și-am prins rugină.

Trecătoare ură și iubire, ce luptați în câmp deschis,

prefer gloanțe de argint și zmei de smoală.

Prefer timpul îndulcit cu o cafea și un set de buze-amare.

Trecător ți-i inimi-anotimp de dor

și mie trecător-mi rămâi tu, prin somn.

                                                                                  [Mulțumiri pentru impactul de inspirație lui Mixx.]

Enigmă tu.

Cu cerul înghețat în palme,
cerșești iubire la necunoscuți.
Și încheieturile tale-au cearcăne,
iar buzele ți-au prin rugină.
Nu știi a plânge căci lacrimi nu cunoști.

Eu? eu cine sunt în goana ta nebună?
O alta picătură enervantă de otravă?
Sau ultima-ți răsuflare d-osteneală.
Eu, am prins brațele de sol,
pentru a nu mă recunoaște iubirea.
Eu, m-am certat cu noaptea
fiindcă nu m-a ascuns.
Eu, te voi urî în viitor de tu nu o vei face.
Eu, nu te cunosc și nici nu o voi face.

Drum.

    El, aleargă de haos, de ea , uneori, de iubire, alteori.

Se-mpiedică și uită a zâmbi, nu plânge că-ci lacrimile-i sunt de-acid.

Nu uită că-ci rănile-i sunt acre și buzele uscate.

Se-mpleticește și cade-n drumul plin de mâl.

Ochi-i sunt căprui iar părul răvășit. 

Și mâinile-i crăpate sugrumă aerul.

Tălpile-i sufocă pământul

El, a uitat a-i cânta zilnic aceleași simfonii,

dulci, triste și pline de dezacordurile inimii.

Ea , a uitat a-i curăța buzele de dor,

și a-i vindeca crăpaturile mâinilor.

Dar nu-ți fie teamă, copile, cerul ți-a zâmbit 

iar eu, te voi iubi.

Strânsoare.

Dezleagă-ți pleoapele și-npleticește-te-n vise.
Cine sunt eu a-ți spune că oamenii mint iar...
norii le sunt martori strâmbi.
Pe pieptu-ți presiunea-ncepe a-sângera.
Unde-ți sunt ghearele? Acele gheare nemiloase,
ce obișnuiau a sfâșâia carnea resentimentelor.

Ce  dulci-ți erau nopțile... ahh!
Acele nopți friguroase și sufocante.
Acele nopți în care puteai visa.