Oh tu,
cu ochi plăpânzi și-nguști
îmi dezmierzi nuditatea pieli-mi.
Și, parcă, buzele tale îmi ard porii,
aceiași pori dezgoliți de tine.
E iarnă.
E frig și monoton.
E iarnă iubite până și în așternuturi.
E dor de tine și,
nici pic de resemnare n-am.
E alb.
Prea mult alb, izbindu-mi privirea.
E frig, tu știi.
Te-ai obișnuit deja,
să-ți cerșesc căldură.
Să îngheț în brațele tale ...
Să tremur și de-abia să pot șopti
un : '' Te iubesc!'' ce,
de obicei, se pierde în drumul până la tine.
