Parca-i intuneric, Incaperea oarba se aseaza-n palma ta si plange caci se asfixiaza-n tacere.
Si parca timpul fuge de mine, caci in zadar incerc a asterne in slove de cristal pareri de rau, crapand in asfintit sa-ti cat privirea. E prea tarziu in noapte si se-asterne pace-n vene , tu ai plecat fara ramas bun si buzele-ti crapau in mine dorinte de fier . Ce crezi tu iubita umbra , a celui trecator prin simturi ? Ca mori incet , cersind iertare ca n-ai stiut iubi?
Eu sigur voi ramane-a ta in simturi , privind cu orarea de a nu te avea cum buzele-ti sugruma filtrul tigarii si trage cu putere eliberandu-mi parca sufletul in al tau.
Si parca , inca te iubesc! Dar te urasc si vreau sa pleci ... caci amintirea ta e cea mai de pret arma de totura a sufletului.
