esenta de nimic. pe zi ce trece , orizontul iti simte inzecit absenta iar numele tau a-nceput a-l poci de atata strigat. florile ciresului incep a plange , pierzandu-si aroma . te-au uitat.
unde imi voi indrepta pasii mei , alcoolica mea faptura , depinzand de tine? pe chipul cui imi voi uita lacrimile incercat sa trisez din nou?
cu siguranta , nu a ramas particica din tine. nici macar in pilea mea nu-ti mai simt sarutul, iar buzele mele au pierdut gustul alor tale; iar mainile me, bietele mele maini, iti cauta inca pielea , faptura, degetele vor sa se mai piarda prin parul tau moale.
am cazut in robie naivitatii. durata exilarii e nedeterminata inca.
timpul alearga si, in loc sa te rupa din mine bucata cu bucata, te accentueaza tot mai mult. prezenta ta e deranjanta , chiar daca nu esti prin preajma. visele sunt bantuite de chipul tau inocent.
ubra. ce-ai cernut in mine ?
ubra. ce-ai cernut in mine ?
ti-am facut bagajele de nenumarate ori, ai incercat sa le muti dar erau prea grele si le-ai lasat sa-mi apese carnea , provocandu-mi rani.
imi brazdeaza pielea. lumina. se infatiseaza sub forma unor ghiare ce-mi intra adanc in corp , lasand lungi dare de sange. ele, incearca sa te fure. Li te ofer.
dar tu nu pleci...
