Scrisoare pentru un altfel de ''Tu''.

O să te îmbrac atât de non-color , fără vibrații de litere în voce, în trup , astfel încât să treci neobservat pe deasupra pielii mele.  Să nu-ți simt repulsia din respirație , să nu te învăț a mă iubi atât de timpuriu.
Nu-mi lua acum răvașul din piele . Nu-mi tăia acum ultima răsuflare. Nu căuta prin venele-mi ce nici măcar luna nu poate găsi. Nu prefera să îți distrug interiorul vast cânt te poți înstrăina de mine.

Lasă-mă să-ți cânt pe pleoape ziua trecută când ...
Și știi și tu că răsăritul mereu e înfrânt dureros de plăcut de apus.
Nu-mi asculta dorința.Știu că din nou ți-am lăsat goluri .

Și...ții minte când eram străini  și nici măcar privirile nu ni se cunoșteau.
Când încercam să mă ascund de pașii tăi grăbiți și să încerc a mă prăbușii undeva în înalt?

Când aspiram spre infinit.

Ții minte
Când așternuturile ne erau mototolite și atât de îmbibate în iubire?
Sau când îmi rupeai buzele din carne prin săruturi?
Sau când soarele era satul să ne găsească îmbrățișați? Ne cerea socoteală...Apoi pleca.
Când obișnuiai să ma cercetezi cu pleoapele cusute.Cunoșteai orice părticică din mine, până și lacrimile care nu mi se rostogoleau pe obraz încă.
Sau când obișnuiam să ne încuiem privirile în tavan iar mâinile noastre să fie atât de sudate 

încât nici în vis nu se puteau separa...
Ții minte că.... eram sedați de atâta fericire.

O scurtă revizie prin îngusta și dezordonata încăpere din interiorul nostru.

Dar acum poți uita tot.

Pentru .

  Am uitat de ziua de mâine , tu să nu o faci.

coagulare.

și povestește-mi despre tine.
atunci când alergai spre răsărit cu palmele deschise și ochii umezi.
o să mă pun comod să nu-ți întrerup firul narativ.
ți-ai aprins ultima țigară, ai vrea să-mi oferi una dar nu mai ai. și , lasă. nu folosesc.
ai început să sorbi lacom din ea, țesând în jurul nostru cortinele vieții. buzele tale eliberează fin și rar câte un cuvânt. pauze lungi lasă tăcerea să guste din noi, sătulă se retrage.
condeiul meu ține pasul cu calmul tău iar inima-mi pulsează sângele în vene ca un dozator de energie.
îți stingi țigara. am învățat să te cunosc citindu-ți porii pielii fine. știu a cui ură te-a călcat in picioare și știu cui ai dăruit iubire.
sorbim leneș din cafeaua deja rece.
să continui povestea-ți...
ai început a alerga printre cuvinte. ai prins viața iar eu sunt incapabila să țin pasul cu tine. te arunci în mare și începi să înoți.
 te las să pleci fiindcă nu știu a înota.
te voi regăsi...povestea trebuie scrisă.

rânduri de alaltăieri.

cât de fugitiv te-ai strecurat în venele-mi!

 lasă-mă să-mi pornesc aspiratorul și să-ți iau particulele de praf de pe amintirea-ți. să-ți spăl hainele în mașina mea de spălat automată.
te las să-mi iei iubirea și s-o calci în picioare pentru a mia oara. îți dau voie până și pielea mea să mi-o arzi prin săruturi.
o să-ți permit să-mi închizi porii în urma ta.
dar lasă-mă, pentru că nu te voi lăsa să mă atingi.

Spectru.

încearcă să-mi scoți șuruburile din piele. dezgheață-mi venele și lasă-mă să alerg după vară. așa mă vei pierde din priviri.

îmi voi așterne trupul în cearceafuri , mototolindu-le în jurul meu.

a da! și cana mea cu cafea îmi va șterge urmele buzelor.

ventilatorul îmi va despica pleoapele, să nu te mai privesc.

mi-am transformat podeaua în tavan. o să pot astfel a cad în sus de atâtea ori . o să ma ridic în jos tot de atâtea ori, privindu-mi îngerii-n desfrâu pentru tine.

o să-mi repar sufletul apoi, voi învăța a-ți resuscita numele.

dar....

Pentru . ,

a ta închipuire.