Ar urla pana plamanii s-ar spulbera intre ei de goliciunea simturilor. Ochii se sting in cearcane si parca soarele-i la asfintit , cantand in dezacorduri un nou rasarit. Timpanele-i plang de linistea asurzitoare a aerului imbacsit in fum cu aroma de tutun uscat, spalat intr-un pahar de tarie ruseasca.
Are parul fin si lacrimi pe obraji iar oasele-i tremura ca unui schizofrenic ce-si repeta povestea la nesfarsit.
Patul gol cu asternuturi moi de ace , ce-i patrund in carne adanc, sta-n tavan si-n coltul camerei e-o lumina oarba ce trimite camera in intuneric...