Ar urla pana plamanii s-ar spulbera intre ei de goliciunea simturilor. Ochii se sting in cearcane si parca soarele-i la asfintit , cantand in dezacorduri un nou rasarit. Timpanele-i plang de linistea asurzitoare a aerului imbacsit in fum cu aroma de tutun uscat, spalat intr-un pahar de tarie ruseasca.
Are parul fin si lacrimi pe obraji iar oasele-i tremura ca unui schizofrenic ce-si repeta povestea la nesfarsit.
Patul gol cu asternuturi moi de ace , ce-i patrund in carne adanc, sta-n tavan si-n coltul camerei e-o lumina oarba ce trimite camera in intuneric...

fara diacritice

Parca-i intuneric, Incaperea oarba se aseaza-n palma ta si plange caci se asfixiaza-n tacere.
Si parca timpul fuge de mine, caci in zadar incerc a asterne in slove de cristal pareri de rau, crapand in asfintit sa-ti cat privirea. E prea tarziu in noapte si se-asterne pace-n vene , tu ai plecat fara ramas bun si buzele-ti crapau in mine dorinte de fier . Ce crezi tu iubita umbra , a celui trecator prin simturi ? Ca mori incet , cersind iertare ca n-ai stiut iubi?
Eu sigur voi ramane-a ta in simturi , privind cu orarea de a nu te avea cum buzele-ti sugruma filtrul tigarii si trage cu putere eliberandu-mi parca sufletul in al tau.
Si parca , inca te iubesc! Dar te urasc si vreau sa pleci ... caci amintirea ta e cea mai de pret arma de totura a sufletului.

http://paidviewpoint.com/?r=km71um

amorțit în vene.

și-ascultă-mi poema , tu nedescifrabilă umbră,
să-ți cat în priviri o rouă de fier
și-adu-mi în pumni de ghiață fericirea
și iar să sper ... să cer ... să pier.

căci noaptea-i tăcută , haină-i iubirea
iar floare-ai topită pe pedestal
și urlă la tine , și zbiară
să pleci si să vii.... să pleci și să vii iar.