Drum.

    El, aleargă de haos, de ea , uneori, de iubire, alteori.

Se-mpiedică și uită a zâmbi, nu plânge că-ci lacrimile-i sunt de-acid.

Nu uită că-ci rănile-i sunt acre și buzele uscate.

Se-mpleticește și cade-n drumul plin de mâl.

Ochi-i sunt căprui iar părul răvășit. 

Și mâinile-i crăpate sugrumă aerul.

Tălpile-i sufocă pământul

El, a uitat a-i cânta zilnic aceleași simfonii,

dulci, triste și pline de dezacordurile inimii.

Ea , a uitat a-i curăța buzele de dor,

și a-i vindeca crăpaturile mâinilor.

Dar nu-ți fie teamă, copile, cerul ți-a zâmbit 

iar eu, te voi iubi.