ti-a deschis ochii cu buzele sale si, nevrand,
iti ucidea vocea cu saruturi,
iti imbiba fiinta in fictiune,
apoi , te seda.
Ai confesat tot, lasand ca
apusul sa-ti curme viata.
Ti-ai aruncat ultima privire
cautandu-i trupul.
Te-a resuscitat rasaritul ,
sughitand, iti pomenea numele.
Eu, l-am uitat.
Ai patat pamantul cu puritatea ta ,
iar el a incepul a suspina
sub greutatea lacrimilor tale uscate.
Ei, oamenii , aruncau in tine sageti dureroase;
iti penetrau carnea scartaind,
fara nici o picatura de sange.
(Le primeai pe toate , gustai otrava lor )
Pana si luna a calcat pe tine
fara remuscari, fara lacrimi, fara ura...
superrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr
RăspundețiȘtergere