El, aleargă de haos, de ea , uneori, de iubire, alteori.
Se-mpiedică și uită a zâmbi, nu plânge că-ci lacrimile-i sunt de-acid.
Nu uită că-ci rănile-i sunt acre și buzele uscate.
Se-mpleticește și cade-n drumul plin de mâl.
Ochi-i sunt căprui iar părul răvășit.
Și mâinile-i crăpate sugrumă aerul.
Tălpile-i sufocă pământul
El, a uitat a-i cânta zilnic aceleași simfonii,
dulci, triste și pline de dezacordurile inimii.
Ea , a uitat a-i curăța buzele de dor,
și a-i vindeca crăpaturile mâinilor.
Dar nu-ți fie teamă, copile, cerul ți-a zâmbit
iar eu, te voi iubi.
Mmmm ce frumos... Norocos cel ce primeşte dedicaţia.
RăspundețiȘtergereawww:o3 Multumesc. :):*
RăspundețiȘtergerepot spune mersi noo ??:D:D
RăspundețiȘtergereda :* >:d<
RăspundețiȘtergere