și-ascultă-mi poema , tu nedescifrabilă umbră,
să-ți cat în priviri o rouă de fier
și-adu-mi în pumni de ghiață fericirea
și iar să sper ... să cer ... să pier.
căci noaptea-i tăcută , haină-i iubirea
iar floare-ai topită pe pedestal
și urlă la tine , și zbiară
să pleci si să vii.... să pleci și să vii iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu