Dezlegare.

Introducere.
       Nu am mai scris de mult. Viata imi e aglomerata, sufocanta si, in ultima perioada, chiar am inceput sa simt din nou nevoia de a scrie, de a ma pierde in nuante afone de cuvinte pe care, de cele mai multe ori, nici eu nu le inteleg. Printre randuri fac ceea ce stiu cel mai bine: ma dezgolesc de simturi pentru cei ce stiu sa le citeasca.

Cuprins
       Si cred ca m-am pierdut in ochii sai mici, ce ii surprind pe furis furand din mine. Mainile-mi tremura parca cersindu-i atingerea si corpul imi vibreaza la singurul gand de a ma ascunde in siguranta imbratisarii sale. Nu e corect, sfideaza legile firii acel ceva arzand usturator.
Nu ii voi zice adio, niciodata.

Incheiere
        Pentru fumusetea fiecarei experiente, a fiecarui sentiment, a unui inevitabil sfarsit.