Spectru.

încearcă să-mi scoți șuruburile din piele. dezgheață-mi venele și lasă-mă să alerg după vară. așa mă vei pierde din priviri.

îmi voi așterne trupul în cearceafuri , mototolindu-le în jurul meu.

a da! și cana mea cu cafea îmi va șterge urmele buzelor.

ventilatorul îmi va despica pleoapele, să nu te mai privesc.

mi-am transformat podeaua în tavan. o să pot astfel a cad în sus de atâtea ori . o să ma ridic în jos tot de atâtea ori, privindu-mi îngerii-n desfrâu pentru tine.

o să-mi repar sufletul apoi, voi învăța a-ți resuscita numele.

dar....

Pentru . ,

a ta închipuire.